Culori uitate

Hai să furăm sufletele oamenilor şi să dansăm tango cu ele.

Haide! Oricum oamenilor nu le pasă de ele. Le uită prin colţuri întunecate ale propriului corp, unde mai găseşti doar pânză de păianjen şi praf.
Ba chiar, uneori, le vand. Pentru ce? Nu ştiu... Fericire falsă cred.

Nu te-ai gândit niciodată la sărmanele pete de culoare care, mirosind deja a vechi, strălucesc doar pentru amintiri?
Haide! Alegeţi ce suflet vrei! ...

Oh nu... Nu cred că se vor opune. Prea puţine suflete sunt fericite pe deplin. Nici chiar tu nu eşti aşa ghinionist!
Curaj! Nu muşcă! Ştii... Dacă îi spui petei ăleia rozalii ca e frumoasă poate te şi sărută.
Şi crede-mă... Sărutul cu un suflet nu se compară cu nimic altceva. E ceva...unic!

Imagineaza-ţi... explozii de fericire pe limbă, miros de iarbă udă pe ochi...râsete inocente pe vârful nasului. Acum înmulţeşte totul cu numărul norocos al cerului. Sublim, nu?

Dar te las... Ma duc să-mi fur sufletul.