Viata in strada ...cine a zis ca e usor?

E greu sa vorbesti depre viata in strada. Asta pentru ca e si mai greu sa iti alegi despre cine sau ce sa vorbesti.
Fiecare persoana pe care am cunoscut-o are legenda ei, legenda in care gasesti sentimente pe care traite de toti si pe care facem eforturi extraordinare, cateodata, sa nu ni le mai amintim.
Nimic nu este mai greu decat sa iti fie foame, frig, sa te preocupi pentru unde vei dormi in seara asta, pentru singura ta “comoara” care incape intr-o geanta de cumparaturi, sa fii umilit de fiecare data cand ceri ajutor si sa vezi oameni care trec pe langa tine ca si cand ai fii o umbra.
Strada iti ofera pericol, mizerie, galagie si minime posibilitati de a avansa mai departe..
E o aventura pe care esti nevoit sa o duci in fiecare zi sau noapte pentru ca de multe ori nici nu reusesti sa adormi din intuitia de ati pazi patura cu care te invelesi pe scara blocului sau pe o banca de langa strada
Ma deranjeaza cel mai mult cand vad nepasarea oamenilor care conduc acest sistem oribil
Nu vreau sa cred ca nu exista macar o sansa pentru fiecare si ca democratial a ajuns sa puna capat unor vieti, care poate, erau mai bune daca nu exista ignoranta aceea fiind provocata.
Cine are impresia ca acestia sunt niste oameni care nu merita nimic si care au ajuns in strada din vina lor judeca fara a se gandi de mai multe ori.
Ganditi-va de cate ori ati fost pusi intr-o situatie in care nu aveati de ales, de cate ori ati avut nevoie de un lucru care era atat de greu de obtinut, de cate ori ati crezut ca cineva o sa fie acolo, la capatul drumului, si nu a mai aparut.
Singuratatea este primul dusman care iti apare in cale cand locuiesti pe strada.
Nimic nu iti mai poate aduce inapoi parintii sau fratii.
Decat amintirile care te seaca si din care te trezesti cand a 5 oara pe seara asta se aude o sirena care nu te lasa sa dormi.
Si ramai gol pe dinauntru, nu mai vezi o cale de iesire, te agiti si te gandesti ca singura cale care ti-a mai ramas este sa traiesti!>:D<