visurile tale au îmbătrânit

era ieri parcă...Nu-mi mai amintesc bine. Memoria începe să mă lase de multe ori și se adună atât de multe în capul meu că nu mai pot face loc pentru lucrurile la care țin. Și e vina mea!..că uit, că mi-e frică, că am transformat totul în nimic și nici măcar nu-mi mai pasă...
da, parcă era ieri când îmi țineam de mână visul, când am început să-l colorez,să-i dau un rost, când am început să cred în el și să sper că o să-l găsesc, că n-o să-mi fie chiar atât de greu...
Și am avut momente în care l-am simțit atât de puternic,atât de frumos, încât chiar credeam că de data asta o să reușesc, că o să-l simt, că o să fiu capablă să trezesc și în altcineva ceea ce eu deja simțeam. Dar am greșit și e vina mea pentru că i-am văzut pe toți, dar n-am crezut în nimeni, n-am putut să nu transform nimicuri în emoții și toți au luat chipuri, forme și sentimente.
Emoțile au devenit plăceri, plăceri vinovate pe care le-am simțit urâte, forțate, goale...
era ieri când am început să visez, să simt..și azi, azi visul meu a îmbătrânit, îl simt bolnav, obosit, trist, îl simt cum se roagă de mine să-i dau drumul, să renunț la el că-mi face rău..
..ceva, o parte din mine îmi strigă că nu, e una care îmi cere să uit și alta care mă obligă să-mi amintesc.
...și mi-e groază că mâine s-ar putea să nu mă mai regăsesc în mine..